Părintele, terapeut cu normă întreagă

Din când în când, se naște câte un copil care nu reușește să aibă contact vizual cu ceilalți, se împotrivește atunci când este luat în brațe și alintat, se comportă ca și când nu ar auzi și pare că nu duce dorul familiei atunci când cineva apropiat lipsește. Acest copil nu vorbește sau nu înțelege ceea ce îi spun părinții, nu se joacă așa cum fac copiii de vârsta lui, ignorând complet prezența celorlalți. De asemenea, copilul poate să aibă accese severe de furie sau comportamente autoagresive grave, poate să aibă nevoie de ajutor pentru a se îmbrăca sau pentru a merge la toaletă.

Autismul este o tulburare gravă a proceselor normale de dezvoltare care apar în primii doi ani de viață și afectează limbajul, cogniția, jocul, dezvoltarea socială și abilitățile de adaptare, provocând întârzieri din ce în ce mai mari față de copiii de aceeași vârstă.

Aș vrea, de asemenea, să subliniez că apare și la alți copii, copii care se pot dezvolta normal până la 18-24 luni, dar, în numai 2-3 săptămâni, își pierd brusc abilitățile verbale și sociale, din motive rămase necunoscute până în ziua de astăzi.

În urma numeroaselor studii care s-au desfășurat în acest domeniu, s-a demonstrat că intervenția timpurie poate face o diferență, copilul având mai multe șanse de recuperare, însă, efectele terapiei aba depinde de fiecare copil și situație în parte.

Acest articol ar trebui să fie pentru toți părinții. Implicarea familiei în terapie este foarte importantă. Ei cunosc cel mai bine copilul și sunt cei mai afectați de problemele lui. Este foarte dificil pentru ceilalți oameni să înțeleagă cu adevărat povara pe care o duc părinții copiilor cu nevoi speciale. Când vorbesc de povară, ma refer la stresul căutării unui tratament eficient si la grădinița sau școala în care să fie primit și acceptat de către educatoare și ceilalți copii. Mulți dintre părinți ajung în pragul divorțului, stresul punându-și amprenta asupra căsniciei lor.

Au trecut 4 ani frumoși de muncă în acest domeniu, timp în care am învățat foarte multe lucruri și am cunoscut foarte mulți părinți. Am fost martoră, de mai multe ori, în ratb sau la metrou, pe stradă sau în parc, chiar și în grădinițe la reacția celor din jur atunci când intră în contact cu un copil din spectru. Foarte mulți oameni nu știu ce este autismul și ce presupune. Din neștiință, îi privesc pe acești copii și pe părinții lor pe furiș, judecându-i sau dându-le sfaturi despre cum să își educe copiii. Le este milă de copil, dar, în același timp îi mulțumesc lui Dumnezeu că ei au acasă copii sănătoși. Nu cunosc, așa cum noi terapeuții surprindem și admirăm la mulți părinții curajul, răbdarea și inteligența cu care își înfruntă problemele și caută soluții.

În acest context, mărturisesc că am observat tendința unor părinți de a cădea, inconștient, în următoarele extreme: părinții care din dorința de a-și ajuta copilul, nu ascultă sfaturile terapeuților și dau indicații despre cum ar trebui să se desfășoare terapia și programele. La capătul celălalt, părinți care consideră că în două ore de terapie pe zi, terapeutul poate face minuni. Însă, această afirmație este și va fi mereu falsă. Un copil cu autism nu are nevoie doar de terapeut pentru a reuși. Mama și tatăl trebuie să își însușească rolul de terapeut cu normă întreagă. Să respecte regulile stabilite în cadrul ședințelor de coordonare. De exemplu, un copil cu întârziere în limbaj sau cu probleme legate de toaletă, nu își va însuși aceste abilități decât atunci când se va lucra și acasă. Munca unui părinte, terapeut cu normă întreagă este foarte grea. Este foarte confuză și de multe ori se simt neajutorați sau simt că nu-și mai alintă foarte mult copilul. Însă, la început de drum, piticul trebuie să învețe cu pași mărunți cei cu lumea aceasta mare în care trăim și cum să se integreze.

Dragi psihologi, coordonatori și oameni buni…este foarte important să creștem încrederea părinților față de ceea ce au de oferit copilului lor. Ei pot juca un rol fundamental în recuperarea copilului și trebuie ținuți la curent cu progresul acestuia în terapie.

Dacă sunteți părinte și copilul dumneavoastră începe să se confrunte cu toate, mai multe chiar, sau o bună parte din aceste dificultăti menționate la începutul articolului, apelați la un ajutor de specialitate.

 

 Psiholog Stanciu Ștefania Cătălina

Bibliografie

Lovaas O. I. (2012). Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare. Tehnici de bază ale intervenției comportamentale, Editura Frontieră, București

Nu există comentarii

Adaugă comentariu