Jocul

Așa cum am promis, pe baza cărților citite la bibliotecă, vă voi introduce în minunata lume a jocului. Uimită de rezultatele acestuia în cadrul terapiei ABA, am decis să mă documentez. Cât de important este jocul pentru copii, dar și pentru adulți, vom descoperi împreună în acest articol.

Jocul este o formă de conduită de creștere a ființelor înzestrate cu un sistem nervos dezvoltat. Se numește conduită de creștere, orice conduită care fiind specifică copilăriei, contribuie la dezvoltarea multilaterală a conduitelor nemature. Acesta este asociat adesea cu ideea de copilărie, însă jocul este practicat și de alte categorii de vârstă.

 

 Copilul râde:

”Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”

Lucian Blaga

Jocurile copiilor au o evoluție complexă, la început fiind foarte simple și devenind în cea de-a doua și a treia copilărie sau marea copilărie foarte diverse și complexe. Prin intermediul jocurilor se reflectă importante aspecte și episoade de viață, se reproduc variate și numeroase forme de relații sociale.

Prin urmare, o să vă prezint în continuare caracteristicile jocului, caracteristici care vă vor demonstra utilitatea lui în viața copiilor și de ce este atât de important în cadrul terapiei ABA.

  • spontaneitate;
  • intrisec motivat, o dorință interioară și interes de a se angaja în joc;
  • reflectă ambianța și, prin imitație, activitatea adulților;
  • mod de asimilare a cunoștințelor prin acțiune;
  • este o activitate de gândire, întrucât este orientat spre rezolvarea unor probleme;
  • principalele mijloace ale jocului sunt acțiunea și cuvântul;
  • jocul transformă realitatea producând plăcere;
  • îmbină imaginația cu adecvarea la realitate;
  • se dezvoltă continuu.

Doamna Ursula Șchiopu (1997), stabilește următoarele clasificări ale funcțiilor jocului:

  • psihologice, deoarece jocul antrenează atenţia, gândirea, limbajul, imaginaţia;
  • educative, deoarece copilul asimilează experiență, conduite, informații;
  • sociale, deoarece jocul dezvoltă relații interpersonale;
  • fizice, deoarece antrenează și dezvoltă abilitățile fizice ale copilului;

Se pare că, jucându-se copilul preia și consolidează conduite pentru munca de mai târziu. El exersează într-un mediu lipsit de riscurile comportamentale, aptitudini de care va avea nevoie la vârsta adultă. În cazul copiilor cu nevoi speciale, ne folosim de caracteristicile și funcțiile jocului, deoarece lucrăm la dezvoltarea abilităților de care s-a constatat că este nevoie în urma evaluării comportamentale, însă avem grijă ca totul să pară cât mai distractiv pentru copil. Învățăm prin joc, deoarece un copil fericit, este un copil din ce în ce mai independent.

 

 

  Tânărul cântă:

”Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!”

Lucian Blaga

Pentru adult, jocul reprezintă o sursă de relaxare și stimulare pentru minte și corp. Este o modalitate sigură și distractivă de dezvoltare a imaginației, a creativității, a abilităților de rezolvare a problemelor și a sănătății mintale. Am putea spune că în cazul adultului jocul se transformă într-o necesitate, fiind la fel de important pentru sănătatea noastră precum este somnul, mâncatul sau sportul?

Personal, aș spune că da, însă mulți oameni se opresc din joc, schimbându-l cu munca, iar timpul liber se petrece în ziua de astăzi în fața televizorului sau a altor activități mai puțin stimulative intelectual.

Psiholog Oppenheimer surprinde faptul că unii adulți se joacă, în contexte cu totul și cu totul neașteptate, cum ar fi munca. Pe baza acestei observații din mediu, subliniază că adulții au nevoie de un grad extrem de ridicat de autodisciplină pentru a fi capabili să se joace în timp ce lucrează. De aceea, este dificil de cuantificat beneficile pe termen lung ale jocului la vârsta adultă și de realizat o distincție clară între joc și muncă.

Am găsit 5 trăsături care descriu profilul adultului care se joacă. Aceste trăsături sunt:

  • simțul umorului
  • deschidere spre experiență
  • orientare prosocială
  • dispoziție afectivă pozitivă
  • nivel ridicat de energie

Sunteți o persoană care se joacă? Ați observat la dumneavoastră aceste trăsături? Dacă doriți să vă însușiți aceste calități, o modalitatea foarte distractivă este jocul în timpul liber. Dacă sunteți părinți, vă puteți juca împreună cu cei mici. Dacă sunteți adulți, vă puteți juca cu prietenii.

Așadar, de ce ar trebui să ne jucăm noi adulții?

Am identificat următoarele motive, motive care sper să vă convingă să îndrăzniți, din când în când să vă jucați:

  • jocul cultivă creativitatea, flexibilitatea și capacitatea de învățare, stimulează imaginația și capacitatea de rezolvare a problemelor; componentele jocului sunt asemănătoare cu cele ale învățării.
  • jocul este antidot pentru singurătate, izolare, anxietate și depresie; endorfinele care se eliberează în timp ce ne jucăm, ne fac mai veseli, ne distrag atenția de la durere sau frică, și în compania altora trezește spiritul de competiție și cooperare.
  • jocul ne învață să fim perseverenți; perseverența și violența apar rareori împreună, perseverența fiind o caracteristică esențială a vieții de adult.
  • jocul ne face fericiți.
  • jocul dezvoltă abilități sociale.
  • jocul menține relațiile de cuplu proaspete și provocatoare; relațiile în care partenerii se joacă sunt mai rezistente, mai viguroase și mai fericite; acesta stinge resentimentele, crește intimitatea partenerilor, cultivă încredere în celălalt și siguranța relației.
  • jocul ne învață să cooperăm cu ceilalți.
  • jocul ne vindecă rănile emoționale; adulții își pot înlocui convingerile și comportamentele negative din punct de vedere adaptativ cu unele pozitive.

În final, după ce am subliniat beneficiile jocului la copii și adulți, rămâne să vă provoc. Dacă v-a plăcut acest articol și îl găsiți util în viața de zi cu zi, vă provoc să vă relaxați și să vă stimulați mintea și corpul cu ajutorul jocului! Rezultatele acestuia fiind extraordinare!

 

 Bătrânul tace:

”Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”

Lucian Blaga

Psiholog Stanciu Ștefania Cătălina

Bibliografie

Bonchis E., Psihologia jocului, Editura Sper, București

Șchiopu U.(1970), Probleme psihologice ale jocului și distracțiilor, Editura Didactică Pedagogică, București

Nu există comentarii

Adaugă comentariu