Cum să comunici eficient cu copilul tău

În prezent, petrecerea timpului, spațiul pe care il ocupăm și evenimentele care se desfășoară nu sunt ideale. Ele provoacă teamă, anxietate și multe alte sentimente negative, dar și foarte multe conflicte din cauza unei lipse de aer curat, de timp petrecut singur sau în colectivitate, lipsa de mișcare, etc.

Chiar și așa, există dacă ne dorim și lucruri pozitive în viața noastră de care am putea să ne îngrijim. Aceste săptămâni sunt ideale atât pentru părinți cât și pentru copii de a dedica puțin timp și activităților care îmbunătățesc calitate relațiilor între membrii unei familii.

Pentru o mai bună comunicare cu copiii în prezent, cât și în viitor, subliniem importanța…

1. Implicarea în activități constructive

Fie că suntem în stare de urgență sau nu, copilul simte nevoia să petreacă timp de calitate cu părintele. În prezent, mai mult ca oricând, este necesar să acordați atenție acestor activități. Împreună cu copilul, propuneți mai multe jocuri și activități distractive pe care ați dori să le experimentați dar nu ați avut niciodată timp. În timpul acestor jocuri, concentrați-vă pe menținerea unei atmosfere pozitive de cunoaștere, susținere și valorificare.

2. Exprimarea emoțiilor

  • negative (furie, tristețe, dezamăgire, frică, frustrare, rușine, vină, etc.).

Încurajați copilul să își exprime emoțiile negative. Dacă observați că nu poate, îl puteți ajuta să pună în cuvinte corect emoția/poate să o deseneze și apoi să o exprime/să o modeleze, etc. Confirmarea, acceptarea și încurajarea exprimării/ conștientizării acestor emoții îl ajută pe copil să continue să își de-a silința.” Ex: Cum te simți? Înțeleg/observ că te simți dezamăgit/furios/frică. E normal să te simți unori așa, și eu simt uneori furie.” Ajutați copilul să găsească modalități adecvate de gestionare a acestora: lovitul pernei atunci când este furios; notarea pe hârtie a lucrurilor care ne supără, mototolirea și aruncarea la gunoi; exerciții de respirație și meditație pentru calmarea anxietății, pictat, colorat, modelat, etc.

  • Acceptarea sentimentelor copiilor chiar dacă dorim să punem capăt acelui comportament neadecvat

Copiilor le este mult mai ușor să își schimbe comportamentul atunci când sentimentele lor sunt acceptate. „Ex: înțeleg că te simți trist pentru că vrei să te joci pe calculator și că iți place tare mult. Dar astăzi te-ai jucat, acum faci temele la matematică  și dacă termini mai devreme, te mai poți juca 10 minute. Mai este timp și mâine.” în loc de „Ce să-ți spun, ești trist, săracul de tine. Pune mâna și fă-ți temele.”

  • Exemple parentale adecvate de gestionare a emoțiilor.

3.  Rezolvarea problemelor

Sunteți de folos într-o manieră constructivă atunci când încurajați descrierea problemei cu care se confruntă copilul prin ascultare activă, arătarea îngrijorării, susținerii, evitând criticile și sfaturile. Astfel, îi veți da liberatatea de a se concentra asupra problemei, de a o rezolva mai mult singur și de a-și asuma responsabilitatea pentru ce a făcut.

Ex: Mami, am luat notă mică la matematică . Mama: oh (îngrijorare) Copilul: sunt puțin dezamagit. Mama: Înțeleg.  Iți doreai o notă mai bună… Copilul: Data viitoare o să încerc să învăț mai mult. Mama: ce decizie bună!

Ex: „Tati, Cosmin nu îmi dă și mi-e jucăria. tata:Înțeleg (îngrijorare ). Amândoi vreți jucăria și păreți supărați. Copilul: vreau și eu să mă joc cu ea. tata: oh, poate dacă o punem sus… Copiii: dar vrem să ne jucăm cu ea..poate dacă o împărțim. Tata: Ce idee bună.”

4. Îmbunătăţirea cooperării

Atunci când copilul face o boacănă,

  •  în loc să dai comenzi sau să acuzi, descrie problema copilului și oferă-i informații fără să îl învinuiești sau să faci remarci disprețuitoare. Ex: ,,Băieți se aud vocile voastre în tot blocul/am găsit apă pe jos” (problema descrisă). Ex: ,,Între ora x și y se păstrează liniștea în bloc” (oferă informații).
  • în loc de advertisment, morală sau acuzații, mai bine te exprimi printr-un cuvânt deoarece copiilor nu le place să asculte explicații lungi. Un singur cuvânt îi încurajează să se gândească la problemă și să își de-a seama ce au de făcut. Ex: „Liniște.”
  •  Oferă o variantă: „Poate dacă schimbați jocul cu unul care nu este atât de zgomotos, vă puteți juca în continuare.”
  •  Descrie ceea ce simți tu: „Si eu mă simt obosită și am nevoie de liniște.”
  • Așterne pe hârtie împreună cu copiii mai multe soluții.
  • Fii glumeţ (foloseşte altă voce sau alt accent).

5. În locul pedepsei

  • Indică o soluţie utilă. „Ce supărat eşti! N-ar strica dacă ai încerca să îţi exprimi nemulţumirea fără să înjuri.”
  • Exprimă o dezaprobare fermă (fără să ataci firea persoanei). „Mă deranjează un limbaj de acest fel.”
  • Spune ce pretenţii ai. „Doresc/Mi-ar plăcea să găseşti altă modalitate de a-mi arăta cât eşti de supărat.”
  • Arată cum se pot face îmbunătăţiri. „Mi-ar plăcea să văd o listă cu câteva cuvinte ferme şi răspicate pe care le-ai putea folosi în locul celor rostite adineaori. Dacă ai nevoie de ajutor, te pot ajuta.”
  • Oferă o opţiune. „Ori înjuri pentru tine, în gând, ori foloseşti cuvinte care să nu jignească pe nimeni.”(Dar dacă totuşi copilul continuă să spună obscenităţi…)”.
  • Lasă-l să simtă consecinţele purtării lui. „Atunci când aud cum vorbeşti, îmi piere orice chef să te mai ajut la matematică sau la orice altceva.”

6. Laude folositoare/reacţii constructive

În loc să evaluezi, poţi:

  • Descrie ceea ce vezi sau auzi,
  • Descrie ce simţi,
  • În loc să critici, poţi să subliniezi ce trebuie făcut.

Ex: „Culorile deschise pe care le-ai folosit în desen mă fac să mă simt foarte veselă. Uneori este bine să folosim și culori închise. Au și ele rolul lor.”

7. Cum să eliberezi un copil de etichetele care i se pun

În loc de a eticheta un copil, mai bine:

  • Caută prilejul de a-i arăta copilului o nouă imagine despre el însuşi. Ex: evită să pui accentul asupra comportamentelor negative, ci numeşte verbal comportamentul dorit și evidențiază-l în comportamentul copilului prin valorificarea lui pozitivă.
  • Pune-l pe copil într-o situaţie în care să se poată vedea singur altfel. Ex: provoacă sau propune copilului să experimenteze situaţii în care explorează/exersează comportamentele adecvate: unui copil neserios, i se pot da sarcini în care să observe ce poate, că se poate să fie şi serios.
  • Lasă-l pe copil să audă întâmplător atunci când spui ceva pozitiv despre el. Ex: „Andra are atâtea idei minunate, încât îi vine greu să fie reţinută. Cu toate astea, am văzut că ştie s-o facă.”
  • Prezintă comportamentul pe care ţi-ar plăcea să-l vezi. Ex: „Oh, îmi pare rău, n-am vrut să te întrerup. Te rog, termină ce aveai de spus. Pot să-mi păstrez ideea.”
  • Reaminteşte-i copilului realizările lui anterioare.
  • Enunţă-ţi sentimentele şi/sau aşteptările.„Nicole, dacă mai aşteaptă şi alţii să ia cuvântul, aş vrea să îţi scurtezi comentariile.”

Toate aceste modalități vă pot ajuta să îmbunătățiți relațiile de familie printr-o abordare pozitivă, de creștere, de conștientizare și dezvoltare a unor abilități specifice de a face față provocărilor din viața de zi cu zi.

Nu uitați, schimbările nu au loc peste noapte.

Sănătate,

Psiholog Stanciu Ștefania Cătălina

BIBLIOGRAFIE

Adele Faber,  Comunicarea eficientă cu copiii, acasă și la scoală, Editura Curtea veche

Nu există comentarii

Adaugă comentariu