30 dec. „Vitamine” pentru o dezvoltare sănătoasă a copilului
Procesul prin care un copil mic se transformă într-o persoană de sine stătătoare, care gândește, simte și este ea însăși, reprezintă un proces foarte important. Rezultatul final -persoana- este produsul dotării sale genetice în interacțiune cu mediul, întruchipat de relațiile sociale și emoționale create în familie.
În cei 4 ani de lucru cu copiii și cu familiile acestora, am întâlnit foarte mulți părinți bine intenționați, dar care ajungeau să folosească în mod greșit strategii de dezvoltare, strategii care nu satisfăceau nevoile emoționale sau cele de creștere ale copilului. Am observat, de asemenea, si părinți care implementează cu succces modalități noi și sănătoase. Observație care mă bucură și îmi dă speranță :).
Pentru cei mai mulți copii, persoanele care îi îngrijesc sunt părinții lor naturali, dar s-a observat în timp că pentru unii copii sunt foarte importante si alte persoane de îngrijire. De aceea, ne vom referi în acest articol la mama și tata, afirmând totodată că acest articol se adresează și celorlalte persoane implicate în viața unui copil.
Aceste „vitamine” reprezintă rezultate colectate de-a lungul timpului din cercetări comportamentale cu privire la cel mai potrivit stil parental, aceea combinație potrivită care poate contribui la o dezvoltare sănătoasă a copilului. S-au scris foarte multe articole pe această temă, fiind evidente beneficiile pozitive surprinse de specialiști în practica din cabinet.
→ Copilul este copil!
Adesea, părinții uită că ceea ce este caracteristic unui copil, este abilitatea de a învăța făcând greșeli. Comportându-se naiv! Doar prin încercări repetate vor explora, cunoaște și înțelege mediul care îi înconjoară. Comportamentul imatur reprezintă un comportament normal pentru cei mici.
Realitatea este că, tu în rolul de părinte, trebuie să îți exersezi răbdarea și să îi oferi suport micuțului, ghidându-l atunci când nu se descurcă singur. Așa că da, este normal ceea ce simți ca și adult în rolul de părinte. Îți înțeleg frustrarea și nerăbdarea atunci când „îți răspunde sau comentează”, însă așa funcționează el.
Aici și acum este copil, se comportă specific perioadei lui de dezvoltare, greșește foarte mult și are nevoie de suportul și înțelegerea părinților lui. Această etapă cu caracteristicile ei, reprezintă o realitate care ne ajută pe noi cei care avem copii, sau pe noi cei care interacționăm foarte des cu ei, să avem răbdare și să le fim alături pentru a-i orienta în direcția cea bună.
→ Copilul are nevoie de reguli!
Aceste reguli sau limite pot fi livrate sub formă de critică și dezaprobare, sau pot fi comunicate într-un mod ferm, dar respectuos.
Fără limite adecvate în mediul lor, copiii vor manifesta un grad ridicat de anxietate datorat lipsei de cunoaștere a acestuia. Cu alte cuvinte, pot ajunge la concluzia eronată că nu pot controla mediul și ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Regulile sunt importante pentru ei, deoarece atunci când sunt corect formulate ele prevăd care vor fi acțiunile ce urmează, dar și o bună percepere și adaptare la mediul înconjurător. O regulă ar trebui să spună copilului ce aşteaptă cei din jurul lui ca el să facă. Stabiliţi câteva reguli şi nu vă abateţi de la ele. Un copil învaţă nu doar din ceea ce îi spuneţi, dar mai ales din ceea ce vede că faceţi. El se va aştepta ca şi dvs. să respectaţi regulile pe care le-aţi stabilit şi să vă ţineţi promisiunile. Dacă daţi importanţă celor stabilite anterior, copilul vă va respecta şi pe dvs. mai mult.
→ Este necesară o bună cunoaștere a stadiilor dezvoltării copilului!
Există sute de tranziții foarte normale și sănătoase pe care copiii le parcurg pentru a deveni adulți. Fiind conștienți de aceste stadii și de caracteristicile fiecăruia, comportamentele copiilor pot fi puse în contexte corecte și reale, pot fi înțelese mai bine, crescând astfel șansele părinților de a reacționa la aceste comportamente cu precizie și suportul necesar. Cu fiecare etapă, copilul dezvoltă noi capacități cognitive și învață noi forme de comportament.
→ Studiați temperamentul și personalitatea copilului!
Temperamentul reprezintă un set de caracteristici înnăscute, ce hotărăsc modul în care copilul abordează lumea din jur. Personalitatea este determinată de interacțiunea între trăsăturile temperamentale și influența mediului înconjurător.
Pare destul de evident, dar dacă sunteți în ton cu caracteristicile care vă fac copilul unic, vă puteți adapta stilul de creștere individualității unice ale acestuia. Anticipând reacțiile celui mic, veți simți atunci când ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar și, de asemenea, veți știi sigur situațiile în care se poate descurca foarte bine singur.
Pentru a fi un bun părinte, trebuie să cunoști caracteristicile temperamentale ale copilului tău și să i le explici și lui, fără a-l judeca. Asta îl va ajuta pe el să fie mai atent la comportament și să aibă încredere în sine, iar pe tine te va scuti de frustrări, deoarece vei știi la ce să te aștepți de la cel mic și nu vei lupta cu „morile de vânt”. Cu alte cuvinte, trebuie să colaborezi cu firea naturală a copilului și să nu i te împotrivești.
→ Oferă-i copilului libertatea de a se juca liber!
Deşi sunt nenumărate beneficii care derivă din joc, atât pentru copil cât și pentru relația părinte-copil, o problematică importantă a prezentului este timpul alocat jocului liber. Nestructurat, neprogramat, centrat pe copil, el este semnificativ redus pentru tot mai mulţi copii, atât la școală, grădiniță, dar și acasă.
Pentru cei mici, joaca este vitală în dezvoltarea abilităților sociale și emoționale. Joaca „de-a ceva” (de-a pompierul, de-a doctorul etc.) îl ajută pe copil să-și exprime sentimentele și ne ajută pe noi, adulții, să-i înțelegem și să-i descoperim.
Jucându-se, copiii pot învăța foarte multe lucruri, pot încerca să dezvolte și să pună în practică foarte multe comportamente, dar și idei creative. Joaca este amuzantă și aduce cele mai importante momente de fericire în viața unui copil. În același timp, face parte din procesul de învățare și de maturizare. Mai mult, părinții se pot bucura de beneficiile ei. Din copilărie și până la bătrânețe, ea ne dă o stare de bine și ne face mai fericiți.
Jocul liber și nestructurat le permite copiilor să învețe cum să interacţioneze cu alţii pentru a împărţi, a negocia, a lua decizii, a-şi rezolva conflicte, dar mai ales, pentru a învăța abilităţi prin care să-şi susţină punctul de vedere.
Vezi articolul: http://www.desprepsihologie.ro/2016/10/21/jocul/
→ Învață când să vorbești și când este necesar să îți asculți copilul!
Copiii învață să-și rezolve singuri problemele și dacă le dăm voie, ne pot demonstra. Înțeleg că îți este foarte dificil ca părinte să nu îți ajuți copilul atunci când se confruntă cu o problemă. Însă, această nevoie și greutate izvorăște din dragostea pe care, tu ca părinte, o simți pentru cel mic.
Fii un părinte bun și lasă-ți copilul să-și rezolve singur problemele. O să fiți surprinși de inginiozitatea cu care aceștia vor găsi soluții și vor reuși astfel să-și crească stima de sine și încrederea în propriile forțe.
Copiii își doresc și au nevoie să se facă auziți, și să se simtă înțeleși. La fel ca restul oamenilor.
Lucrează la abilitățile tale de ascultător. Să îți asculți copilul cu atenție și interes este o metodă importantă de a-l educa. Beneficiile ascultării copilului sunt nenumărate, atât pentru cel mic, cât și pentru tine ca părinte:
- este o dovadă de respect față de copil;
- contribuie la apropierea dintre tine și copil, dar și la consolidarea relației dintre voi;
- este o modalitate de a afla detalii importante din viața copilului;
- este o modalitate eficientă de a rezolva probleme (copilul poate învăța să folosească ascultarea și dialogul ca metodă de a rezolva pașnic conflictele cu ceilalți);
- te poate învăța o mulțime de lucruri noi; copiii nu spun întotdeauna lucruri banale; dacă îl asculți cu atenție, poți constata că, adesea, îți oferă informații prețioase despre modul potrivit de a-l educa;
- este cea mai simplă metodă prin care îl înveți să te asculte.
→ Trăiți-vă viața autentic!
Această „vitamină” este pentru părinți.
E nevoie ca părintele să fie conștient de el însuși și să se dezvolte în paralel cu copilul. El are propria lui viață de trăit, în timp ce copilul, el trebuie să își dezvolte independența, fără privirea cercetătoare a părintelui intruziv. În mod firesc, cu toții vom eșua, într-un fel sau altul, în îndeplinirea criteriilor unui bun părinte. O oarecare doză de neglijare și de greșeală este inevitabilă, dar necesară pentru ca un copil să fie fericit. Descoperiți-vă noi pasiuni și hobby-uri. Legați prietenii și bucurați-vă de căsnicia pe care o aveți.
Făcand acest lucru, veți observa că puteți fi și trebuie să fiți indivizi unici, cu scopul de a avea o familie sănătoasă.
→ Faptele vorbesc mai tare și mai clar decât cuvintele.
Modul în care interacționați cu copiii și felul în care vă trăiți viața, reprezintă cel mai puternic context de învățare pentru copii. Ei sunt mereu cu ochii pe noi, învățând prin observare și imitare, și dacă există o discrepanță între cum vă comportați dvs. și așteptările pe care le aveți de la acesta, copilul va fi influențat de ceea ce faceți, nu de ceea ce spuneți.
Acest lucru poate fi ușor incomod pentru părinți, dar încercați să aveți această informație mereu în minte și veți culege, în curând, roadele pozitive ale acestei „vitamine”. În mod instinctiv, copilul își modelează personalitatea după cea a părinților. Așa își formează tăria de caracter, siguranța și, încă din copilărie, învață cum trebuie să procedeze în diverse situații, prin identificare cu părinții.
Ce gând frumos! Pus în practică, ne poate transforma în ființe umane superioare. Transformare care rezultă din iubirea sinceră de părinte.
→ Relațiile, distracția și creativitatea: cele mai bune moduri prin care poți promova comportamente pozitive și o atitudine de cooperare.
Frica și controlul nu reprezintă metode eficiente de învățare pe termen lung. Pot părea eficiente pe termen scurt, însă acestea nu contribuie la învățarea și însușirea valorilor morale esențiale. Un alt dezavantaj al acestor metode de învățare și educare, ar fi neglijarea dobândirii unor modalități eficiente de rezolvare a problemelor.
Copilul învață valori morale esențiale din interacțiunile zilnice pe care le are cu cei din jur. Este important ca fiecare interacțiune a lui să fie fructificată într-o lecție morală, din care să afle și să învețe o mulțime de lucruri prin care să-și construiască în viitor propriul sistem de principii etice. Până atunci însă, este datoria ta, ca părinte, să îl înveți ce și care sunt valorile morale importante, precum diferența dintre bine și rău, respectul, corectitudinea etc.
Ei vor invăta în mod natural să-i aprecieze pe ceilalți, așa cum tu ca părinte, l-ai valorizat și i-ai acceptat individualitatea.
→ Setați ca obiectiv general de a forma inima unui copil și nu doar comportamentul lui
Uneori, mama și tata pot uita ce înseamnă cu adevărat să fii părinte. Și nu este vina lor! Nici copilul nu este vinovat, dar poate avea de suferit. Societatea de astăzi, lasă de multe ori impresia că rolul unui părinte în viața copilului său, este acela de a educa un adult compatibil și bine crescut. Însă, aceste calități importante pentru foarte mulți părinți, nu reprezintă calități care contribuie la fericirea și sănătatea unui om.
Este foarte important ca cei mici să înțeleagă importanța gândurilor și emoțiilor lor, pentru a-și dezvolta strategii de coping necesare în viața de zi cu zi. Skinner și Wellborn (1994) definesc coping-ul ca „un proces prin care persoanele își reglează comportamentul și emoțiile în condiții de stres psihologic”. Coping-ul direcționat pentru reglare comportamentală include căutarea de informații și rezolvare de probleme, reglarea emoțională include menținerea unei atitudini optimiste.
Schimbarea modului de viață nu este niciodată ușor, dar această schimbare și adaptare este cu adevărat în interesul superior al copilului.
„Sfârşitul unui an nu aduce nici o încheiere şi nici un început, ci o continuare, cu toată înţelepciunea pe care ne-a inoculat-o experiența.”
Hal Borland
Sărbători fericite!
Psiholog Stanciu Ștefania Cătălina
Bibliografie
- http://www.parent.co/10-insights-of-remarkable-parents-from-a-family-therapist/
- Clulow, C., Joyce, A., Rayner, E., Rose, J.,& Twyman, M. (2012) Psihodinamica dezvoltării umane. Creştere, maturitate, senectute. Editura Trei: Bucureşti