17 feb. Recomandări pentru o bună dezvoltare psihologică a bebelușului

1. Nu lăsați bebelușul să plângă

Plânsul este singura modalitate prin care un nou-născut se poate exprima și comunica cu cei din jur.

Când un bebeluș plânge, transmite unul din următoarele mesaje către părinți: îi este foame (bebelușul se hrănește la cerere), trebuie schimbat, se simte singur (așa cum se simt și adulții de multe ori), are nevoie de contact fizic și căldură, are nevoie de stimulare auditivă și vizuală (vorbit, povestit, cântat), are dureri de stomac sau colici deoarece sistemul său digestiv nu este încă reglat (masarea ușoară a stomacului) sau este obosit și are nevoie de somn.

Starea psihologică a copilului va fi grav afectată atât în prezent, cât și la vârsta adultă, dacă cei din jur îl vor ignora atunci când micuțul încercă să exprime una din nevoile de mai sus.

Bebelușul va experimenta următoarele sentimente:

• apare sentimentul de nesiguranță;
• teamă fundamentală față de lume în general;
• sentimentul de abandon complet și absolut;
• furie;
• disperare.

Aceste experiențe timpurii de neglijare a bebelușului vor influența adultul astfel:

• nu va fi capabil să -şi cultive un sentiment de încredere vis -a-vis de viaţă: va avea o concepție pesimistă asupra existenței, sentimente de frustrare și dezamăgire;
• când nevoile și dorințele nu îi vor fi satisfăcute: fie va decide că este inutil să mai încerce devenind un adult fără agresivitate, incapabil să – şi conducă viaţa; fie va deveni acel tip de adult care nu abandonează și nu acceptă situația făcând orice ca lumea să îi acorde atenție.

2. Nu cereți copilului să se păstreze curat din primul an de viață

Această idee greșită se aplică atât problemei legate de scutec, dar și a schimbatului excesiv de hăinuțe puțin murdare sau ude.

Înainte ca un copil să învețe să fie curat, este nevoie să stăpânească un număr de activităţi complexe, incluzând controlul neuromuscular al sfincterelor (capacitatea copilului de “a se ţine” și a nu face pe el în momentul în care simte nevoia de a urina), control aproape imposibil până la vârsta de aproximativ doi ani.

Timpul optim pentru acest proces de renunțare la scutece este în medie, între 2 și 3 ani. Abia acum copilul începe să-și dezvolte eul pornind de la eul fizic și de la senzațiile lui: să fie în contact cu senzațiile corporale, să exprime verbal nevoia de a merge la oliță și să înțeleagă dorința părintelui de a se menține curat.

În situația în care copilul nu este pregătit emoțional și cognitiv, starea de bine psihologică a copilului poate fi afectată prin apariția tulburărilor emoționale:

• frică teribilă de a merge la școală;
• eșec personal;
• suferința de a nu le face pe plac părinților;
• dificultăți în a lega prietenii;
• atașament exclusiv față de mamă;
• greutate în a relaționa cu oamenii din jur;
• nevoia de a se schimba imediat de haine, la cea mai mică pată;
• pedepsirea inconștientă a părinților prin udarea patului în copilărie.

3. Nu vă feriți să răsfățați copilul

Este o eroare să cereți unui bebeluș să nu se mai comporte ca un bebeluș, deoarece nu este pregătit din punct de vedere psihologic să o facă. Prin umare, un nou-născut nu poate fi răsfățat până la vârsta de 2 ani.

Răsfățul apare atunci când se acceptă păstrarea unui comportament infantil dincolo de momentul în care copilul este apt psihologic să îl abandoneze, fără a încuraja copilul să depăşească acest stadiu.

Din punct de vedere psihologic, cel mai bun lucru care i se poate întâmpla unui copil sub 2 ani este acela de a-i fi satisfăcute toate necesităţile: hrană la cerere, atenție când plânge, stimularea tuturor simțurilor, stimulare intelectuală, etc. Până la această vârstă este prea sensibil pentru a putea face faţă frustrărilor și pentru a fi răsfățat.

4. Nu încurajați tatăl să ignore copilul

Atât rolul mamei, cât și cel al tatălui începe de la naștere.

Chiar dacă tatăl are un loc secundar în viața copilului, relațiile cu acesta de la naștere pot avea o contribuție valoroasă din punct de vedere psihologic în dezvoltarea sănătoasă a copilului.

Tații trebuie să învețe să facă tot ce fac mamele, fără a prelua rolul mamei: atunci când sunt acasă și au timp liber să consoleze copilul, să îl schimbe, să îi facă lapte praf, să se joace, să comunice, să îl scoată la plimbare, să participe la ritualul de baie, etc.

Această implicare a tatălui în viața bebelușului va ajuta la crearea unor legături afective pozitive care vor dura toată viața, deoarece baza unei relații bune se stabilește de la cea mai fragedă vârstă. Dacă pierdeți acești ani, nu îi veți mai recupera.

Pentru o relație bună cu adolescentul de mâine, vă încurajăm să acordați o atenție adecvată atât ca mamă, cât și ca tată bebelușului de astăzi!

Ținând cont de recomandările de mai sus, veți îndeplini toate nevoile afective fundamentale ale unui nou-născut.

Nevoi afective

• hrană;
• căldură;
• somn (Pentru asigurarea unui somn bun este indicat să vă comportați normal atunci când bebelușul doarme: aprindeți televizorul, radioul, mergeți normal prin casă, ocupați-vă de lucrurile casnice fără a vă limita mișcările de teamă că o să treziți copilul, purtați o discuție cu soțul, vecina, mergeți într-o altă cameră, etc. O altă recomandare pentru un somn bun este să conștientizați că atunci când sunt mici, copiii adorm după ce au mâncat. Însă, cu timpul aceștia vor rămâne din ce în ce mai mult timp activi, deoarece sunt satisfăcuți, fericiți și cu poftă de joacă. Astfel, este posibil să simțiți furie față de copil. Mulți părinți se simt deseori vinovați de a avea astfel de sentimente. Ele sunt normale, important este să fiți capabili să le conștientizați și să controlați acțiunile și reacțiile față de copil);
• debarasarea de deșeurile eliminate de corp (Este important să evitați transmiterea neplăcerii dumneavoastră față de acestea, deoarece poate împiedica/întârzia însușirea aptitudinilor copilului în raport cu propria curățenie. Aceștia vor împărtășii aceleași sentimente de repulsie în fața murdăriei. Evitați să schimbați rufele imediat ce se murdăresc sau se udă puțin, chiar și atunci când doarme. El nu este deranjat de faptul că este murdar sau ud).
• Reconfortul contactului fizic ( mângâiat, luat în brațe, pupat, gâdilat, masat, vorbit, cântat, legănat, etc.). Copilul nu poate ști că este iubit, dacă această dragoste nu este demonstrată într-o manieră fizică. În concluzie, nu vă fie teamă să îl răsfățați, deoarece acesta este modul prin care își da seama că este iubit.

Atunci când copilul simte că aveţi grijă de el şi de nevoile sale, va dezvolta un sentiment de încredere și optimism fundamental pentru această lume în care trebuie să trăiască.

Dăruiţi copilului căldură umană, iar la sfârşitul primului an de viaţă va avea deja bazele solide ale conceptului de sine.

Bibliografie

• Ana Savin, Totul se intampla inainte de 6 ani, 2005
• Jos cu pampersii, acum sunt copil mare!!