Din perspectiva psihologiei dezvoltării, un copil are nevoie de „ceilalți” pentru formarea unui „Eu” unic, stabil și constant. Cu ajutorul „celuilat”(persoanele de atașament primar), copilul învață să se definească prin diferențiere și începe să își perceapă propriul „Eu” diferit. Dacă aceste persoane nu au un „Eu” echilibrat și sănătos, oferă deseori copilului feedbackuri greșite care nu au legătură cu el și proiectează propriile dificultăți sufletești nerezolvate asupra lui. Astfel, copiii pot prelua aceste opinii false și uită să mai aibă încredere în propriile lor instincte, impulsuri, sentimente și gânduri, devenind mai conștienți de neputință și dependența lor.

De aceea, desprepsihologie recomandă părinților încurajarea și sprijinirea copiilor pentru a face lucrurile singuri, a vedea lumea cu proprii ochi și a avea încredere în propriile sentimente. Adultul trebuie să reprezinte un model pentru copii și să le arate acestora modalitatea prin care pot deveni din ce în ce mai independenți și responsabili.

La adolescență copiii au nevoie, într-o anumită măsură, de o lume „liberă de părinți și adulți”, pentru a descoperi singuri ce pot și ce nu pot, cine sunt și cine nu sunt. Aceste descoperiri se fac de către adolescenți pe baza succeselor și insucceselor lor, dar și datorită părinților care oferă sprijin și acordarea de libertăți.

Pot apărea la copii următoarele tulburări:

• Tulburări de dezvoltare (tulburarea autistă, sindromul Rett, demența Heller, sindromul Asperger)
• Tulburări cu deficit de atenție și comportament disruptiv (hiperactivitate și deficit de atenție la copil (ADHD), tulburare de conduită, opoziționismul provocator)
• Tulburări de învățare (discalculia, dislexia, disgrafia)
• Tulburări de comunicare (tulburarea de limbaj expresiv, tulburarea mixtă de limbaj receptiv și expresiv, tulburarea fonologică, balbismul)
• Ticuri (tulburarea Tourette)
• Tulburări de eliminare (enurezisul, encoprezisul)
• Alte tulburări ale copilului sau adolescentului (anxietate de separație, mutismul selectiv, tulburare reactivă de atașament a perioadei de sugar sau a micii copilării, tulburare de mișcare stereotipă)
• Tulburări alimentare la copil sau adolescent (anorexia nervoasă, bulimia nervoasă)
• Schizofrenie infantilă (schizofrenia sugarului, schizofrenie simbiotică hiperkinetică, schizofrenia infantilă)
• Depresia la copil

Se recomandă să se solicite ajutorul unui psiholog pentru copii și în cazul acelora care se confruntă cu situații de abuz, divorțul părinților, deces în familie, mutarea frecventă a domiciliului sau a grădiniței/școlii dacă sunt semnalate schimbări de comportament, retragere sau apariția unor conflicte.

Terapia, consilierea, dar și dezvoltarea personală ( în funcție de nevoile copilului) este una personalizată. Pentru a se obține rezultate în lucrul cu copiii și adolescenții este necesară implicarea în terapie/consiliere a părinților și a tuturor membrilor familiei cu care copilul intră în contact.

Terapia/consilierea și dezvoltarea personală pot ajuta copiii în diferite situați:

• timiditate excesivă
• agresivitate excesivă
• fobii specifice vârstei
• diferite tulburări specifice
• divorțul părinților
• abuz
• hiperactivitate/hipoactivitate
• consum de alcool și droguri
• dezvoltarea și îmbunătățirea anumitor abilitați

Beneficiile terapiei pentru copii

• deblocarea procesului de evoluție normală;
• dezvoltarea creativității;
• dezvoltarea umorului;
• spontaneitatea;
• creșterea încrederii în sine;
• înțelegerea sentimentelor și emoțiilor specifice vârstei;
• îmbunătățirea relațiilor cu părinții;
• dezvoltarea unei comunicări eficiente;
• dezvoltarea unei personalități echilibrate;
• îmbunătățirea performanțelor școlare;
• dezvoltarea conștiinței de sine a copilului;

Încurajăm atât în terapie cât și acasă:

• relaționarea apropiată, de încredere între terapeut și copil, dar și între părinte și copil;
• respectul față de copil;
• acceptarea acestuia în unicitatea sa;
• ascultarea, recunoașterea și acceptarea sentimentelor copilului;
• utilizarea mesajelor care încep cu Eu, de exemplu: „Eu sunt deranjat de zgomotul telefonului tau”;
• implicarea în rezolvarea problemelor și luarea deciziilor care țin de propria persoană;
• recunoașterea pozitivă (lauda) unui lucru bine punctat;
• explicarea consecinței negative prin punctarea lucrurilor pentru care îi sunt aduse critici;
• atribuirea unor responsabilități, unui grad de independență și libertatea de a face alegeri;
• părintele și terapeutul, un bun model pentru copil;
• libertatea de a experimenta și a urmări propriile interese.

Organizăm grupuri de dezvoltare personală (pentru copii tipici) și grupuri de socializare (pentru copii cu tulburări de dezvoltare:

• fiecare grup este format din maxim 5 copii;
• grupurile se vor forma în urma unei întâlniri cu părinții și copilul, în funcție de nevoile părintelui și ale copilului;
• întâlnirile vor avea loc 1 dată pe săptămână/2 h, timp de 2 sau 3 luni;
• ziua și ora fiind discutate cu părinții, însă se va ține cont și de disponibilitatea noastră

În grupurile de socializare și dezvoltare personală pentru cei mici, este foarte important feed-back-ul oferit de ceilalți copii. Participând, copilul are posibilitatea să vadă alți  copii având sentimente similare cu ale lui, probleme și experiențe asemănătoare. Astfel, acesta poate explora noi modalități de comportament și poate să-și reevalueze comportamentul în funcție de reacțiile celorlalți.

Se pot folosi jocul de rol, diverse alte jocuri, construcția, pictura, marionete, dans etc. Cu ajutorul acestor tehnici de lucru, copilul se dezvăluie pe sine arătând nevoile, dorințele și temerile lui. Metoda folosită fiind una experiențială stimulează creativitatea, spontaneitatea, crește imaginea de sine, copiii învățând să răspundă asertiv și se dezvoltă inteligența emoțională. De exemplu, în jocul cu marionete terapeutul observă modul în care copilul își alege un anumit personaj și îi atribuie anumite calități, dar și modul în care găsește soluții la conflictele apărute în joc. Aceste alegeri pe care le face copilul reprezintă indicii despre relațiile pe care le are cu părinții săi, despre traumele suferite și despre capacitatea lui de a se adapta la mediul social.

Terapia comportamentală aplicată-ABA este cea mai folosită modalitate de lucru cu copilul care prezintă tulburări de dezvoltare, adhd și întârziere în limbaj. Această terapie presupune respectarea mai multor reguli mulate pe specificul tabloului clinic:

• folosirea unui limbaj simplu (folosit la început la fel de către toate persoanele care interacționează cu copilul;
• nu se folosesc metafore;
• comunicarea se realizează pe mai multe căi senzoriale în același timp, astfel încât, mesajul să fie cât mai clar, ușor de înțeles, în așa fel încât informația să dureze cât mai mult timp;
• adresarea se face cât mai fermă (fără țipat);
• învățarea, programele terapeutice și ritmul aplicării lor se vor stabili în funcție de capacitatea intelectuală a subiectului, vârsta acestuia și implicarea familiei

Elemente importante în acest proces:

• predarea unu la unu
• învățarea sistematică a abilitaților
• implicarea părinților
• generalizarea continuă a abilitaților învățate
• grupuri de socializare și generalizare

În România, terapia ABA poate fi aplicată și de către studenți sau alte persoane fără pregătirea necesară sau fără experiență în lucrul cu copiii. Astfel, am întâlnit de-a lungul anilor numeroase greșeli frecvente care intervin și blochează sau încetinesc evoluția copilului care intră într-un program de intervenție și recuperare Aba.

• folosirea în exces a numelui copilului poate duce la apariția frustrării
• lipsa sau neacordarea unei timp și a unor resurse necesare generalizărilor abilitaților învățate
• așteptarea mai mult de 3-5 secunde până la apariția consecinței
• prea mulți itemi sau programe în lucru (curente)
• lungirea inutilă a sitting-urilor ce duce la pierderea atenției copilului sau reducerea motivației pentru răspunsuri clare și rapide
• nerespectarea distanței față de copil în timpul sitting-ului
• lăsarea copilului să se ridice de pe scaun sau să fugă în timpul lecțiilor
• prezentarea cerinței SD înainte să-i captezi atenția copilului

Postari recente